Colier pentru zile frumoase

Nicio zi fără ceva drăguţ, ceva delicat, ceva vechi, ceva nou sau ceva albastru - ce simpatică tradiţie americană, mai lipseşte o jartieră mov, dar mai ştii, într-o zi îmi tună, şi-ncropesc şi de-o jartieră. Eeeee, acestea fiind spuse, pentru azi am pregătit colierul "Floare dantelată", aşa, printre picături, vorba vine, că astăzi a dat Dumnezeu şi n-a plouat, şi sper ca nici duminică să nu plouă, că ar fi jale de jale să şedem cu frumuseţile-n ploaie, eu şi cei-cele vom fi hărnicuţi şi ne vom deplasa la târgul vintage La Scena. Aproape nici nu ştiu cum, dar Floarea mea dantelată s-a născut, totuşi, din varza(călită) cu ciuperci ce tronează de ceva vreme pe masa mea de lucru, element definitoriu, se pare, al unei mese de lucru unde se creează. Ce m-am bucurat când am citit pe forumul fetelor din Clubul Designerilor de Bijuterii(Cristina Cristea) că nu-i numai la mine verzică, dac-aş fi curajoasă cu adevărat, aş pune niscai poze, s-o prezint. Până atunci, am s-o descriu - deci, pe masă se află într-o ordine vecină cu dezordinea următoarele : în avanpost, diverse unelte, în stânga-sus, tot felul de lanţuri şi lănţişoare, bucăţi, întregi, metraj, lângă ele adastă în linişte Ţ camee, de diverse forme şi mărimi, apoi rame, tot aşa, de diverse forme şi mărimi; vine apoi cutia mărişoară de accesorii(ace, tortiţe, conectori, închizători, tuburi, etc), am ajuns acu la şiruri şi pungi-punguţe-punguliţe-pungişoare de mărgele şi charms-uri, pe urmă ceva organza, satin, şnur, iar în mijloc, acu-i acu, tot felul de felurite mărgele-mărgeluţe-mărgeluşe şi mărgici de mostră, pt vizionare.....Mă gândeam ieri că pierd mai mult timp cu ce caut la un  moment dat, decât cu ce vreau exact să fac....Nu-i bine şi nu-s eficientă, simt eu, dar nu se poate schimba nimic, pentru că mi-e teamă că o ordine prusacă pe măsuţa mea, m-ar îngheţa, m-ar incomoda. În final, să spun şi despre colierul-floare, sau mai bine vi-l arăt, e listat şi-n Breslo, cu 12 RON, plus transport. Pe mâine, Gabi

10 aprilie 2010 - zi memorabilă pentru mine, pentru că am reuşit s-o fac şi pe-asta, adică să-mi creez un blog-bloguleţ, nou-nouţ. Acu, rămâne să văd cum mă voi descurca pe-aci. Eeee, din câte am văzut, există ajutor, peste tot, help, help, help, când ceva nu merge. Ştiu sigur că ceva, cumva, într-o zi cu soare sau cu ploaie, nu va merge, şi am de gând să mă înarmez cu multă răbdare, să fac ochii mari, să-mi iau inima-n dinţi(am să-i folosesc şi pe incisivi, ca să fiu incisivă), şi n-am să renunţ.

Cândva, acum vreo doi ani, am avut o tentativă de blog, tentativă ce mi-a eşuat jalnic, încurcându-mă eu prin opţiuni, funcţii, şi alte cele, în fapt, lucru deplorabil, pen' că dacă atunci nu renunţam, acu specialistă eram, şi nu una oarecare, ci chiar specialista specialiştilor specialiştilor etc etc. Da' iaca, acu mă apuc iar, sper să mă ţie, ca viteazul din poveste, că 'nainte mult mai este...

Acestea fiind spuse, închei prima mea intrare pe blog într-o notă optimistă, şi dac-aş şti cum, tare mi-aş mai pune o piesă cu inimă, să ziceeeeem...un Freddie Mercury, cu-al său "Show must go on", sau ceva franţuzesc, de bon ton, poate Foule sentimentale. Şi poze de-aş şti să ataşez, n-aş sta pe gânduri, şi repede aş ilustra prin formă şi culoare speranţele de început de drum, pe care le văd aşaaaaa, ca pe nişte baloane colorate, la fiecare vânt, se mai duce câte unul...

Aaaaaa, hai că-i bine, am descoperit butonul de ataşare fotografii, şi-acum chiar pun o poză optimistă, de început de drum.